Când este obligatoriu un sistem de detecție incendiu?

Un incendiu poate evolua rapid, iar primele minute sunt esențiale pentru alertarea persoanelor, evacuarea clădirii și limitarea pagubelor. Din acest motiv, multe clădiri sunt prevăzute cu instalații automate de detectare, semnalizare și alarmare la incendiu.

Una dintre cele mai frecvente întrebări ale proprietarilor și administratorilor este: când este obligatoriu un sistem de detecție incendiu?

Răspunsul nu poate fi stabilit doar în funcție de suprafața clădirii. Obligația depinde de mai mulți factori, printre care destinația spațiului, numărul persoanelor care îl utilizează, regimul de înălțime, riscul de incendiu, modul de compartimentare și cerințele stabilite prin proiectul de securitate la incendiu.

În România, proiectarea și realizarea instalațiilor de detectare, semnalizare și alarmare la incendiu sunt reglementate prin Normativul P118/3-2015, modificat ulterior. Legea nr. 307/2006 stabilește cadrul general privind apărarea împotriva incendiilor.

Ce este un sistem de detecție și semnalizare incendiu?

Un astfel de sistem are rolul de a identifica cât mai devreme apariția fumului, a temperaturilor anormale, a flăcării sau a altor indicii asociate unui incendiu.

În funcție de configurația clădirii, sistemul poate include:

• centrală de detectare și alarmare;
• detectoare de fum;
• detectoare de temperatură;
• detectoare de flacără sau gaze;
• butoane manuale de alarmare;
• sirene interioare și exterioare;
• module de comandă și monitorizare;
• surse de alimentare de rezervă;
• echipamente pentru transmiterea alarmelor.

Componentele trebuie alese în funcție de riscurile reale ale spațiului. Un detector potrivit pentru un birou nu este automat potrivit și pentru o hală cu praf, un depozit, o bucătărie profesională sau un spațiu tehnic.

În ce tipuri de clădiri poate fi obligatoriu?

Normativul nu tratează toate clădirile în același mod. Necesitatea unui sistem se stabilește prin raportare la caracteristicile construcției și la utilizarea acesteia.

În practică, instalațiile de detecție și alarmare pot fi necesare în clădiri precum:

• spații comerciale;
• clădiri de birouri;
• hoteluri și unități de cazare;
• spitale, clinici și centre medicale;
• școli și alte clădiri de învățământ;
• depozite și centre logistice;
• hale industriale;
• parcări închise;
• clădiri cu săli aglomerate;
• centre de date și spații tehnice;
• anumite clădiri rezidențiale sau spații comune ale acestora.

Această enumerare este orientativă. Nu înseamnă că orice clădire din aceste categorii trebuie automat echipată identic și nici că alte tipuri de spații sunt exceptate.

Obligația exactă trebuie stabilită prin analiza documentației tehnice și a reglementărilor aplicabile obiectivului.

Suprafața nu este singurul criteriu

O greșeală frecventă este presupunerea că sistemul devine obligatoriu doar după depășirea unui anumit număr de metri pătrați.

Suprafața poate fi un criteriu important, dar nu este singurul. Pot conta și:

• numărul de persoane prezente simultan;
• existența persoanelor care nu se pot evacua singure;
• înălțimea clădirii;
• numărul nivelurilor;
• destinația încăperilor;
• cantitatea și tipul materialelor combustibile;
• riscul activităților desfășurate;
• lungimea și configurația căilor de evacuare;
• existența spațiilor fără supraveghere permanentă;
• modul de compartimentare la incendiu.

De exemplu, o clădire cu suprafață relativ redusă, dar în care se află persoane vulnerabile sau materiale cu risc ridicat, poate necesita măsuri de protecție diferite de cele ale unui spațiu obișnuit.

Cine stabilește dacă sistemul este obligatoriu?

Necesitatea și configurația sistemului nu ar trebui stabilite printr-o simplă estimare făcută de beneficiar sau prin alegerea unui pachet standard de echipamente.

Analiza trebuie realizată de specialiști, pe baza:

• destinației clădirii;
• proiectului tehnic;
• scenariului de securitate la incendiu, unde este necesar;
• reglementărilor în vigoare;
• cerințelor impuse în procesul de avizare sau autorizare;
• condițiilor reale din teren.

Avizul și autorizația de securitate la incendiu sunt documente distincte. Avizul verifică măsurile prevăzute în documentația de proiectare, iar autorizația certifică, după verificarea documentelor și a situației din teren, îndeplinirea cerinței de securitate la incendiu.

Detector autonom sau sistem complet?

Un detector autonom de fum nu este același lucru cu o instalație completă de detectare și semnalizare incendiu.

Detectorul autonom funcționează local și emite o alarmă în zona în care este montat. Acesta poate fi util în anumite locuințe sau spații mici, dar nu înlocuiește automat un sistem profesional atunci când proiectul sau normativul solicită o instalație centralizată.

Un sistem complet permite:

• identificarea zonei în care a apărut alarma;
• transmiterea semnalului către o centrală;
• activarea simultană a dispozitivelor de avertizare;
• monitorizarea defectelor;
• controlul unor echipamente asociate;
• păstrarea unui istoric al evenimentelor;
• integrarea cu alte instalații de siguranță.

În clădirile mari sau cu funcțiuni complexe, posibilitatea de a localiza rapid incidentul poate reduce semnificativ timpul de intervenție.

Sistem convențional sau adresabil?

Sistemele convenționale împart clădirea în zone. În cazul unei alarme, centrala indică zona în care s-a produs evenimentul, fără a identifica întotdeauna individual detectorul.

Acestea pot fi potrivite pentru spații mici sau configurații mai simple.

Sistemele adresabile permit identificarea individuală a fiecărui dispozitiv conectat. Operatorul poate vedea exact detectorul, butonul sau modulul care a transmis alarma ori defectul.

Soluțiile adresabile sunt utile în:

• clădiri cu suprafețe mari;
• hoteluri;
• spitale;
• centre comerciale;
• hale;
• depozite;
• clădiri cu multe încăperi;
• proiecte care necesită integrare avansată.

Alegerea nu trebuie făcută doar în funcție de preț. Trebuie analizate dimensiunea obiectivului, complexitatea exploatării și timpul necesar localizării unui eveniment.

De ce proiectarea este esențială

Instalarea detectoarelor în poziții alese intuitiv nu garantează funcționarea corectă a sistemului.

În faza de proiectare se stabilesc:

• tipurile de detectoare;
• numărul dispozitivelor;
• poziționarea acestora;
• zonarea sistemului;
• traseele de cabluri;
• alimentarea principală și de rezervă;
• modul de alarmare;
• integrarea cu alte echipamente;
• măsurile pentru reducerea alarmelor false.

Condițiile de mediu trebuie analizate cu atenție. Aburul, praful, temperaturile extreme, curenții de aer sau procesele tehnologice pot influența alegerea detectorului.

Un echipament nepotrivit poate genera alarme false sau, mai grav, poate întârzia detectarea unui incendiu real.

Ce poate controla sistemul în caz de alarmă?

În funcție de proiect, sistemul de detecție poate comunica și cu alte instalații ale clădirii.

La declanșarea unei alarme, pot fi comandate automat anumite acțiuni, cum ar fi:

• activarea sirenelor;
• transmiterea semnalului către un dispecerat;
• deblocarea ușilor de pe traseele de evacuare;
• oprirea unor instalații de ventilare;
• comandarea sistemelor de evacuare a fumului;
• oprirea unor procese tehnologice;
• aducerea ascensoarelor într-o poziție stabilită;
• activarea altor scenarii prevăzute în proiect.

Aceste funcții diferă de la un obiectiv la altul. Ele trebuie definite și testate în cadrul soluției tehnice, nu adăugate improvizat după instalare.

Instalarea trebuie realizată de personal autorizat

Sistemele de semnalizare, alarmare și alertare la incendiu fac parte din domeniile pentru care există activități de proiectare, instalare și întreținere supuse autorizării specifice. IGSU publică domeniile de autorizare pentru astfel de lucrări.

O instalare profesională presupune mai mult decât fixarea detectoarelor pe tavan. Sunt necesare:

• respectarea proiectului;
• cablare adecvată;
• protejarea traseelor;
• adresarea și programarea dispozitivelor;
• testarea alarmelor;
• verificarea surselor de rezervă;
• configurarea scenariilor de comandă;
• întocmirea documentației;
• instruirea responsabililor clădirii.

Utilizarea unor echipamente certificate și compatibile este esențială pentru fiabilitatea instalației.

De ce este obligatorie și întreținerea?

Un sistem montat corect poate deveni nefuncțional dacă nu este verificat periodic.

Praful, lucrările de renovare, modificarea compartimentării, mutarea echipamentelor sau degradarea unor conexiuni pot afecta performanța instalației.

În cadrul întreținerii se pot verifica:

• centrala și mesajele de eroare;
• detectoarele;
• butoanele manuale;
• sirenele;
• sursele de alimentare;
• bateriile de rezervă;
• comunicațiile;
• funcțiile de comandă;
• registrul de control;
• modificările apărute în clădire.

Simplul fapt că centrala nu afișează permanent o alarmă nu dovedește că toate componentele vor funcționa corect într-o situație reală.

Ce se întâmplă dacă spațiul este modificat?

Extinderea clădirii, compartimentarea unor încăperi, schimbarea destinației sau introducerea unor activități noi pot modifica riscul de incendiu.

În astfel de situații, instalația existentă trebuie reevaluată. Poate fi necesară:

• adăugarea unor detectoare;
• mutarea dispozitivelor;
• modificarea zonelor;
• extinderea centralei;
• actualizarea programării;
• refacerea unor trasee;
• actualizarea documentației.

Un sistem proiectat pentru un birou nu trebuie presupus automat suficient după transformarea spațiului într-un depozit, atelier sau zonă cu public numeros.

Cum verifici dacă instalația existentă este adecvată?

Un administrator poate începe prin verificarea câtorva elemente de bază:

• există proiect și documentație tehnică?
• echipamentele corespund configurației actuale?
• toate zonele sunt acoperite?
• sistemul indică defecte?
• există intervenții sau modificări neînregistrate?
• este completat registrul de control?
• au fost efectuate verificări și lucrări de întreținere?
• personalul știe cum trebuie să reacționeze la alarmă?
• sunt testate comenzile către sistemele conectate?

Aceste verificări nu înlocuiesc auditul tehnic, dar pot indica necesitatea unei evaluări profesionale.

O soluție conformă începe cu evaluarea corectă a clădirii

Întrebarea „când este obligatoriu un sistem de detecție incendiu?” trebuie analizată în contextul concret al fiecărei clădiri. O recomandare bazată doar pe suprafață sau pe un pachet standard poate conduce la o soluție incompletă.

Netcom Activ oferă servicii de proiectare, instalare și întreținere pentru sisteme de detecție și semnalizare incendiu. Compania menționează că este autorizată pentru proiectarea sistemelor de detecție incendiu, instalarea și întreținerea IDSAI, precum și pentru instalarea și întreținerea sistemelor de evacuare a fumului. Soluțiile sunt alese în funcție de tipul obiectivului, dimensiunea proiectului și condițiile de mediu.

Evaluarea inițială permite identificarea cerințelor reale, alegerea corectă a echipamentelor și proiectarea unei instalații care să ofere avertizare rapidă și funcționare sigură.

Siguranța nu se rezumă la respectarea unei obligații

Un sistem de detecție incendiu nu ar trebui privit doar ca o cerință necesară pentru documentație sau pentru un control.

Atunci când este proiectat, instalat și întreținut corespunzător, acesta poate:

• avertiza persoanele înainte ca incendiul să se extindă;
• sprijini evacuarea;
• reduce timpul de intervenție;
• limita pierderile materiale;
• proteja continuitatea activității;
• furniza informații clare despre locul incidentului.

Scopul real al instalației este să detecteze pericolul cât mai devreme și să transforme timpul câștigat într-o șansă mai bună de evacuare și intervenție.